Nu te-ai priceput!
continuare din articolul “vremurile din urma”
Extras din corespondenta. Pe alocuri am operat modificari neesentiale pentru continutul global, doar pentru ideea de tinuta a textului.
………………….
Am gasit citatul in cauza :
…”Solidarite, liberte, justice et charite ne sont que des mots vides de sens sans l’efficacite du PROFIT qui les nourrit. Seule, la necessite imperieuse du PROFIT reste une certidue au moins pour survivre et ou mieux pour progresser. Notre position a cet-egard est nette; notre livre est sans equivoque : nous sommes des defesnseurs du PROFIT et des inconditionels de l’imagination et de la creation de richesses. Une groupe d’hommes, une famille, une nation (……..) ne peut se devlopper et progresser dans la pauvrete” … …” Quant a la repartition du PROFIT au-dela de entreprise et a son utilisation, ceci est-une autre affaire qui depasse le cadre de ce livre.”
Jean Lochard – ” Comprendre la gestion” 4.e edition, Pierre DUBOIS
s.a., Les Edition D’organisation
…………………………………………………….
Raspunzand la provocare am scris:
„Si am sa incep cu o prima observatie la citatul in franceza, observatie care in fapt este constatarea unei realitati foarte largi si anume aceea ca exista o practica generalizata ce vine din istorie, de a comunica si a ne exprima preponderent literar (in proza, N.A.) , neglijand rigoarea, realitatea si logica. Este deosebit de grav pentru cunoastere si intelegere deoarece acest obicei ne perverteste mecanismele de gandire si implicit mentalitatile.
Exista ceea ce am putea numi o larga cultura nociva in acest sens. S-ar putea ca subiectul sau afirmatia facuta sa fie deosebit de inedita si deci greu de digerat, dar o spun ca unul care de peste 20 de ani isi urmareste procesele cognitive si emotionale si care a dezvoltat in timp un instrument mental si intelectual de supervizare a gandirii si simtirii – un proces paralel cu cel principal, proces care constata realitati (ale procesului principal – structura, continut, dinamica, interrelationari si determinism) referitoere la primul si propune in timp real solutii de optimizare (multe neputand fi implementate imediat din diverse cauze complexe). Astfel procesul principal este supus in permanenta modernizarii si asta determina mecanisme si rutine de gandire modernizate, optimizate cu grad ridicat de eficacitate fata de traditional. Nu intru in detalii, am vrut doar sa sugerez seriozitatea afirmatiei pe care o voi argumenta sumar.
Sa luam deci textul in franceza.
Inainte de toate fac observatia: Cunoasterea si implicit Comunicarea sunt partiale, relative si CONVENTIONALE. Este esential deoarece de aici pleaca totul.
Solidaritate, libertate, …. sunt cuvinte, la fel si PROFIT
Realitatile desemnate?…hai sa vedem
Solidaritate indica o atitudine, o gandire – stare psiho-intelectuala, o simtire – stare spirituala, o stare de fapt, un act, o activitate si un fenomen social (depinde ce referim din aceste aspecte) – deci parte din realitatea pe care o aproximam (niciodata nu stim realitatea intreaga – nu vedem pe unde umbla atomul, ………).
Libertatea indica la fel, la nivel de individ si de grup. In plus indica si o pozitie si o relatie individuala (eu fata de mine) si sociala (eu fata de tine – individ, grup, autoritate,…). Poti sa fi inchis dar mai liber ca altii in realitate – cum zicea Miron Cozma! Oricum asa zisa realitate pe care chipurile statul o garanteaza si o apara e doar demagogie. In realitatea corect aproximata se poate construi un indice si un model grafic si probabil matematic (ma rog cam tot aia, chestie de unghi) pentru a reprezenta cu o buna acuratete nivelul de libertate sau poate nivelul pentru elementele unui set de aspecte ale libertatii (de gandire, de simtire, de miscare, …) pentru un individ sau grup la un moment dat.
Nu mai dezvolt pentru justitie si caritate din pricina de timp.
PROFITUL – si fac o paranteza, in primul rand si tocmai deoarece comunicarea este o conventie, limba este imperfecta si ramasa mult in urma fata de dezvoltarea psiho-intelectului si spiritului omenesc, avem libertatea si datoria sa dezvoltam cunoasterea, voi prezenta conceptul meu si anume, inchid paranteza: profitul nu este doar financiar ci il percep tot ca pe un indice complex ce integreaza – nu stiu cum, poate sinergetic!!!???, componentele care la unii pot incepe cu cea financiara si continua cu stare de bine, satisfactie sufleteasca si spirituala, alte stari benefice de spirit, patrimoniu material si intelectual, si or mai fi si alte componente – nu le-an inventariat.
Ca si indice PROFITUL financiar este mult mai volatil, ca si concept, decat cel spiritual sa zicem – faptul de a avea bani in buzunar este mai putin valoros – global considerat, decat faptul de a fi satisfacut sufleteste – pentru un naufragiat (inclusiv in tranzitie) este mai letal sa-si piarda satisfactia sufleteasca (folosesc termenul ca metafora) decat banii din buzunar sau si mai putin important pe cei de la banca – desi sunt mai multi.
Tocmai mi-a sugerat un aforism acest moment: “Daca nu mai esti om nu mai ai nevoie de bani!?” sau si mai tare “Cand iesi din social banul nu mai inseamna nimic”
Deci, profitul ca indicator financiar este o realitate conventional definita (izolata din continuul unitar, inseparabil si insolubil ce-l reprezinta Universul si in care individul este un segment bine determinat in eterogenitatea Universului – fata de apa, gaz, nisip…) la care cursorul pe axa abstract – concret este foarte mult spre abstract fata de libertate, solidaritate care sunt foarte spre concret – cu grad mai mic de conventional in conceptele reprezentate prin termenii in cauza si – foarte interesant de materializari atat de diverse – forma fonetica a cuvantului rostit in diverse limbi.
O alta observatie. Profitul, chiar si in expresie baneasca – ca indice financiar, poate sa nu aibe nici o valoare, indiferent cat de mare este daca “primesti o oferta pe care nu o poti refuza- vezi Nasul”. Interesant cum, si atentie !, cat de liber esti si ce calitate are libertatea ta – influenteaza valoarea intrinseca a profitului – daca zici NU, mori si iti cresti averea cu valoarea asigurarii luata de familie dupa urma ta + valoarea gestului care te face „nemuritor”, sau zici DA si saracesti instantaneu, ramanand imbracat in extrasul de cont de la banca care te da biliardar (probabil de la bila!) si bineinteles cu lungimea noptilor nedormite de stres si spaime ca lucrurile se vor repeta – 100%probabil! – ca sa comit un paradox). … desigur, ramane sa te asiguri ca familia nu este implicata!!!??? 
Concluzia – nu poti sa compari (decat poate ca numar de litere) solidaritatea, libertatea…. cu profitul. Sunt teme diferite chiar daca relationeaza prin anumite locuri.
Asa ca pe mine ma intereseaza profitul complex – spiritual, sufletesc, faptic si gestic pozitiv daca este sincer – venit de la semeni, imobiliar, mobiliar si financiar atat cat este necesar.
In schimb putem vorbi de avere si este mai important deoarece profitul este foarte volatil – acu’ e, acu’ nu e, pe cand averea este mult mai stabila daca o constitui legitim, inteligent si competent, in limite sociale si a bunului simt si o administrezi si o consolidezi social la fel.
Partea cu distributia profitului este o problema falsa atunci cand vorbim de importanta ce i se acorda deoarece subiectul este pornit de la premise incorecte. Intrebarea de fond nu se refera la cum imparti un profit – se poate face corect cu exceptia de fond pe care o introduc in continuare. Este probabil ca singura problema nerezolvabila cand vorbim de repartizarea profitului tine de legitimitatea capitalului care a stat la baza creeri lui. Daca impartirea procentuala se poate face corect prin calcule si evaluari stiintifice si ponderate, corectate, tot pe baze stiintifice, legitimitatea capitalului folosit se va rezolva poate in cateva mii de ani!!!???
Si aici fac afirmatia care explica de ce cartea in care se elucideaza metodologia corecta de impartire a profitului, nu s-a scris si este putin probabil sa se scrie prea curand. Toti locuitorii planetei, inclusiv eventualii extraterestrii!!!???, detin nelegitim, in modul absolut, cel putin proprietatile imobiliare.
Pamantul este al tuturor oamenilor, fara exceptie. Cu ce drept nastem copii fara pamant? Cu ce drept nastem copii fara avere? Ca proveniti din regnul animal – conform Wikipedia, avem dreptul, ca OAMENI NU.
Poti sa-ti pierzi pamantul ca si toata averea daca ai facut premeditat, lucid, in cunostinta de cauza (chiar daca nu ai fost dovedit de politie si in justitia de stat) o fapta antisociala. Nu mai ai dreptul la social si tot ce ofera el daca ai ridicat mana impotriva lui. Iata dreptatea, Iata justitia.
Iar averea inseamna cunoastere pentru ca asta fundamenteaza si permite activitatea care naste avere. Apoi spirit si intelect fara de care nu putem avea cunoastere. Adaugam disciplina pentru ca fundamenteaza perseverenta, organizarea, pragmatismul, bunele practici. Conditionam de responsabilitate, onestitate si loialitate sociala – atributele conditiei umane dincolo de ratiune. Si abia am obtinut NORMALITATEA. Pana la excelenta si intelepciune mai avem de tras. In special in sensul culturii asociative, al solidaritatii si coeziunii. Cuvantul cheie este – interese legitime – asta trebuie sa constituim.
Deci departe de mine sa neglijez averea. Dar avere pe termen lung fara oameni, solidaritate, libertate, coeziune – nu exista – si este dovedibil stiintific (daca sti sa calculezi corect averea!!!)
De fapt initiativa noastra nu este altceva decat invitatia la “hai sa facem avere”, in sensul prezentat. Sunt zeci de mii de cazuri daca nu milioane de oameni care si-au pierdut finantele si s-au ridicat murind invingatori pe bune. De aceea nu pretuiesc finantele nimanui dincolo de ce sunt cu adevarat ele – si daca nu inseamna nimic pentru mine, pentru proiectele mele sau alte proiecte sociale, pot sa nu le apreciez deloc. In schimb ii apreciez si ii respect pe cei care fac averi in mod onest – ma rog, cati or mai fi! Partea trista este ca neavand cum sa-i stiu, decat cunoscandu-i personal (nici atunci nu sigur, nici dupa 100 de ani de convietuire uneori) nu le pot arata admiratia si respectul meu.
Deci este simplu. Si daca nu ar exista fondurile nerambursabile tot la fel as zice – hai sa punem efort de la efort, de la energie la energie si de la “sinergie la sinergie” si sa facem avere. De aceea initiativa noastra nu cere cotizatii. Eu vreau acolo oameni, intreprinzatori, chiar necunoascuti inca – pentru ca nu s-au putut exprima, care sa emuleze, care sa dezvolte afinitati si interese legitime. Daca asta se intampla – aduna si tu resursele tuturora, cele ce pot conta pentru activitati de dezvoltare si vei vedea ce capital formidabil exista in aceasta comunitate – competente, dorinte, energii, resurse materiale si chiar financiare.
Dar fara comunicare!!!??? deschisa, onesta, implicata, responsabila, corecta, pragmatica, ……… ce am putea face (vezi mai jos poezia Nu te-ai priceput care tare i se mai potriveste Cantatei Romanii, ca spusa de lucizii ce-i doresc binele).
Cam asta domnule …….. O fi venit iara vremea sa-si dee mana tarile romane, intr-u renasterea spiritului ei, asta asa, ca sa ma fudulesc cu vorbe mari, iertata-mi fie indrazneala.
…………………………………………..
gab”
Nu te-ai priceput!
Nu te-ai priceput!
Singur tu nu mi-ai placut,
Ca eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
Ti-am fost draga, stiu eu bine,
Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut.
Si eu toate le-am facut,
Ca sa poti sa-mi spui odata,
Sa ma-ntrebi: -” Ma vrei tu, fata?”
Si plangeam de suparata
Ca tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici ca-s mandra si n-am vrut
Ca s-ascult vorbele tale?
Dar de unde stii? In cale
Ti-am umblat si-n deal, si-n vale,
Si-orisiunde te-am stiut.
Zile lungi mi le-am pierdut,
Sa ma-nprietenesc cu tine;
Tu-mi umblai sfios, Sorine,
Si plangea durerea-n mine
Ca tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Am fost rea si n-as fi vrut
Sa te las, ca alta fata,
Sa ma strangi tu sarutata?
Dar m-ai intrebat vreodata?
Ma-nvingea sa te sarut
Eu pe tine! Pe-ntrecut
Chiar catam cu viclenie
Sa te fac sa-ntrebi, si mie
Mi-a fost luni intregi manie
Ca tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici ca de m-ai fi cerut
Mamei tale nora-n casa,
N-as fi vrut sa merg? E, lasa!
Ca de-o fata cui ii pasa
Nu se ia dupa parut!
De-ntrebai, ai fi vazut!
Tu sa fi-nceput iubitul,
Ca-i faceam eu ispravitul
Tu cu painea si cutitul
Mori flamand, nepriceput!
George Cosbuc – 1889 , Balade si idile
Un comentariu
Jump to comment form | comment rss [?] | trackback uri [?]